Definita cuvantului terramara
TERRAMÁRA s. f. 1. locuință lacustră. 2. ridicătură de pământ, loc al unei foste așezări de pământ rămasă din preistorie. (< it. terramara)

Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu terramara
MACERÁ vb. I. tr. a lăsa un corp, o plantă mai mult timp într-un lichid, spre a-i dizolva părțile solubile. II. refl. (despre corpuri) a elimina particulele solubile (prin menținerea într-un lichid); (med.; despre țesuturi) a se dezintegra. (< fr. macérer, lat. macerare) Vezi definitia »
CONSACRÁ vb. I. tr. 1. A da în întregime, a închina, a destina. ♦ tr., refl. A (se) dedica. ♦ (Rar) A sanctifica. 2. A consfinți, a stabili. [P.i. 3,6 -ră, conj. -re. / < fr. consacrer, cf. it. consacrare]. Vezi definitia »
EPURÁ vb. I. tr. 1. A curăța (o soluție etc.) de substanțele sau de corpurile nefolositoare sau dăunătoare. 2. A îndepărta (dintr-o instituție, o întreprindere etc.) elementele necorespunzătoare etc. [< fr. épurer]. Vezi definitia »
ÎNVÂLVORÁ, învâlvoréz, vb. I. Refl. A se aprinde, a arde cu flăcări mari și agitate. Doamna Vorvoreanu se uită în beznă de afară, în miezul căreia se învâlvora incendiul de la Vladomira. DUMITRIU, N. 52. ◊ Fig. Depărtările se învâlvorau. CAMILAR, T. 125. Vezi definitia »
înșira, înșir v. t.(d. fotbaliști) a trece de mai mulți adversari, prin dribling, cu mingea la picior. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z