MEU, MEA, mei, mele, pron. pos., adj. pos. I. Pron. pos. (Precedat de art. „al”, „a”, „ai”, „ale”; înlocuiește numele obiectului posedat de vorbitor precum și numele vorbitorului) A mea e cartea. ◊ (La m. pl., înlocuiește numele familiei sau rudelor vorbitorului) Ai mei au plecat. ◊ (Înlocuiește numele avutului, bunurilor, preocupărilor etc. vorbitorului) Am și eu ale mele. ◊ Expr. (În legătură cu verbe ca „a rămâne”, „a fi” etc.) Pe-a mea = după dorința sau după părerea vorbitorului. II. Adj. pos. 1. (Indică posesiunea) Care aparține vorbitorului. Cartea mea e bună. 2. (Indică dependența, legătura reciprocă de înrudire, de prietenie, de vecinătate etc.) Tatăl meu este doctorul spitalului. 3. (Indică apartenența) Care ține de cel care vorbește; care îi este propriu. Glasul meu. 4. (Indică subiectul, autorul unei acțiuni) Greșeala mea. 5. (Indică obiectul direct sau indirect al unei acțiuni) Mama grija mea o are. 6. Care constituie obiectul unei preocupări a vorbitorului. – Lat. meus, mea. Vezi definitia »

SUPÉU, supeuri, s. n. Masă care se ia seara târziu (după spectacol). – Din fr. souper. Vezi definitia »

debușéu (-uri), s. n. – Piață de desfacere, tîrg. Fr. débouché. Vezi definitia »

ECHIDNÉU s.m. Animal monotrem din Australia, cu spini pe corp și cu un bot foarte ascuțit. [Var. echidnă s.f. / < fr. échidné, cf. gr. echidna – viperă]. Vezi definitia »

trofeu, trofee s. n. (intl.) condamnare penală. Vezi definitia »