Definita cuvantului testaceu
TESTACÉU, -ÉE I. adj. acoperit cu o cochilie, cu un test2. II. s. n. pl. 1. ordin de moluște cu corpul acoperit de un test2. 2. subordin de protozoare care secretă în jurul lor o membrană organică, rezistentă, de natură gelatinoasă sau pseudochitinoasă. (< fr. tescacé/s/, lat. testaceus)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu testaceu
HAȘÉU, hașeuri, s. n. V. hașe. Vezi definitia »
BUȘÉU s.n. Prăjitură cu cremă, frișcă sau ciocolată. [Pl. -uri. / < fr. bouchée]. Vezi definitia »
MISCELANÉU s.n. (Liv.) Carte, rubrică într-o publicație periodică, care cuprinde articole, studii etc. cu un conținut variat. ♦ Culegere de lucrări, de fapte etc. fără legătură între ele. // adj. Format din lucrări diferite. [Pron. -neu, var. miscelanea, miscellanea s.f. / cf. fr. miscellanées, lat. miscellanea – amestecate]. Vezi definitia »
APOGÉU s.n. 1. (op. perigeu) Punctul de pe orbita unui astru care se găsește la cea mai mare distanță de Pământ. 2. (Fig.) Cel mai înalt punct al evoluției unui fenomen, a unei situații etc.; punct culminant, culme. [Pl. -ee (pron. -ge-e), -euri. / < fr. apogée, cf. it. apogeo, gr. apogeios < apo – departe de, ge – pământ]. Vezi definitia »
SERICÉU, -ÉE adj. asemănător cu mătasea, mătăsos. ◊ (bot.; despre unele organe) acoperit cu peri mătăsoși și moi. (< lat. sericeus) Vezi definitia »