TRIGONOMÉTRIC, -Ă, trigonometrici, -ce, adj. Care aparține trigonometriei, referitor la trigonometrie; de care se ocupă trigonometria. ♦ Cerc trigonometric = cerc cu raza egală cu unitatea și cu sensul de măsurare al arcelor invers aceluia al acelor ceasornicului. Funcție trigonometrică = fiecare dintre funcțiile sinus, cosinus, tangentă, cotangentă, secantă și cosecantă. – Din fr. trigonométrique. Vezi definitia »

STAFILOCÓCIC, -Ă, stafilococici, -ce, adj. (Med.) Care este provocat de stafilococi; cu stafilococi. – Din fr. straphylococcique. Vezi definitia »

CÚFIC, -Ă adj. scriere ~ă = formă veche de scriere arabă, pentru caligrafierea Coranului. (< fr. coufique) Vezi definitia »

alemánic adj. m., s. m., pl. alemánici; adj. f., s. f. alemánică, pl. alemánice Vezi definitia »

EPIBIÓTIC, -Ă adj. care trăiește pe un substrat viu (miceliu, parazit). (< fr. épibiotique) Vezi definitia »