CABÍNĂ, cabine, s. f. Încăpere mică, fixă sau transportabilă, cu destinații speciale. – Fr. cabine. Vezi definitia »

BRIȘCULÍȚĂ, brișculițe, s. f. Diminutiv al lui brișcă²; brișcuță². – Brișcă² + suf. -uliță. Vezi definitia »

știoálfă / ștoárfă (arg.) (știoal- / ștoar-) s. f., g.-d. art. știoálfei / ștoárfei; pl. știoálfe / ștoárfe Vezi definitia »

AFERÉZĂ s.f. 1. Fenomen lingvistic constând în suprimarea vocalei inițiale a unui cuvânt. ♦ Poezie rebusistă formată din două părți, prima definind un cuvânt-bază, din care, dacă suprimăm prima literă, obținem un alt cuvânt, definit în a doua parte a poeziei. 2. Figură retorică prin care se respinge ceea ce trebuie respins, enunțându-se ceea ce este demn de reținut. [< fr. aphérèse, cf. gr. aphairesis – îndepărtare, cădere]. Vezi definitia »

CANALICULÍTĂ s. f. inflamație a canalului unei glande. (< fr. canaliculite) Vezi definitia »