CONTRASCÓTĂ s. f. fiecare dintre frânghiile prinse la colțurile velelor unei corăbii, servind la strângerea acestora. (< it. contrascotta) Vezi definitia »

SULFAMÍDĂ s. f. medicament dintr-o serie de substanțe organice cu bază de sulf, cu acțiune antiinfecțioasă, antidiabetică și diuretică. (< fr. sulfamide, germ. Sulfamid) Vezi definitia »

năcorcoáță, năcorcoáțe, s.f. (reg.) stricăciune. Vezi definitia »

pohoiálă, s.f. (înv. și reg.) 1. boală de ochi la cai, datorită căreia aceștia nu mai văd drumul (cataractă, leucom, epitoră, urdoare). 2. membrană care învelește diferite organe interne ale corpului, în special stomacul și intestinele; prapur. 3. partea de jos a burții animalelor; vintre. 4. parte a corpului animalelor situată între ultima coastă și osul șoldului, formând o adâncitură; deșert, flămânzare. 5. (în forma: povăială) șira spinării, spatele. 6. (la pl.; în forma: povâieli) marginile blănii de miel care nu sunt acoperite de lână și care din această cauză nu se pot folosi la căciuli și pieptare. Vezi definitia »

REJÁNSĂ, rejanse, s. f. Panglică neextensibilă de bumbac, cu o țesătură specială, foarte apretată, având diferite întrebuințări în croitorie. – Din fr. régence. Vezi definitia »