BUTOÁRCĂ, butorci, s. f. (Reg.) Butură (3). Vezi definitia »

TÁBĂRĂ, tabere, s. f. 1. Loc (întărit) unde staționează trupele un timp mai îndelungat în vederea efectuării de exerciții practice pe teren cu efective de mari unități; tabie (2). ♦ Popas; etapă. 2. Așezare vremelnică în corturi. ♦ Așezare (în aer liber) pentru adăpostirea copiilor, a elevilor, a muncitorilor etc. aflați la odihnă sau a sportivilor în timpul antrenamentelor. ♦ (Sport) Cantonament. 3. Grup de care în mers sau în popas; convoi. 4. (Înv.) Oaste; p. ext. mulțime, gloată. 5. Grup de oameni opus altui grup; grupare, asociație care luptă pentru o anumită cauză. – Din sl. taborŭ. Vezi definitia »

a da gaură expr. 1. a delapida, a păgubi, a fura; a obține un profit pe căi ilicite. 2. a căștiga la jocurile de noroc. 3. (intl.) a înjunghia. 4. (intl.) a împușca. 5. (er. – d. bărbați) a avea contact sexual cu o femeie. Vezi definitia »

VULVÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a vulvei. [< fr. vulvite]. Vezi definitia »

PECTÓZĂ s.f. (Chim.) Pectină. [< fr. pectose]. Vezi definitia »