CONTRAMÁISTRU, contramaiștri, s. m. 1. Muncitor calificat care supraveghează și dirijează un sector dintr-o întreprindere industrială. 2. (În vechea organizare a armatei) Grad în corpul subofițerilor de marină; persoană care avea acest grad. – Contra¹- + maistru (după fr. contremaître). Vezi definitia »

MINITERMOMÉTRU s. n. termometru de dimensiuni extrem de mici. (< mini¹- + termometru) Vezi definitia »

ORFÉVRU s.m. (Franțuzism) Meșter care lucrează obiecte de aur sau de alte metale prețioase; aurar. [< fr. orfèvre]. Vezi definitia »

MĂIÉSTRU, MĂIÁSTRĂ, măieștri, măiestre, adj. 1. (Despre oameni) Iscusit, abil, ingenios. ♦ Măiestrit (1). 2. (În basme) Înzestrat cu puteri magice; care demonstrează putere magică; (despre lucruri) efectuat prin puteri magice. Pasăre măiastră = pasăre din basme, înzestrată cu însușiri supranaturale. ♦ P. ext. Ca din basme; minunat; fermecat. [Pr.: mă-ies-] – Lat. magister. Vezi definitia »

DIAFONOMÉTRU s. n. aparat electric în diafonometrie. (< fr. diaphonomètre) Vezi definitia »