PIROTÉHNIC, -Ă I. adj. referitor la pirotehnie; produs prin pirotehnie. II. s. f. pirotehnie. (< fr. pyrotechnique) Vezi definitia »

TEOZÓFIC, -Ă adj. Referitor la teozofie. [Var. teosofic, -ă adj. / < fr. théosophique]. Vezi definitia »

BOLȘEVIC, -Ă (‹ rus.) adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se referă la bolșevism, caracteristic bolșevismului. 2. S. m. și f. Adept al bolșevismului; comunist, membru al Partidului Comunist (bolșevic) al Uniunii Sovietice (denumirea P.C.U.S. între 1918 și 1952). Au evoluat spre folosirea unor metode de extremă stîngă, preluînd puterea în stat în urma Revoluției din Octombrie 1917. Vezi definitia »

EVANGÉLIC, -Ă, adj. v. evanghelic. Vezi definitia »

NARCÓTIC, -Ă I. adj., s. n. (substanță, medicament) care provoacă narcoză; somnifer, soporific. II. adj. (despre stări psihofizice) provocat de un narcotic; în stare de narcoză. (< fr. narcotique, germ. narkotisch) Vezi definitia »