Definita cuvantului tibetan
TIBETÁN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Tibet. ◊ (s. f.) limbă din grupul tibeto-birman, cu numeroase dialecte, vorbită în Tibet, Pakistan, Birmania și Nepal. (< fr. tibétain)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu tibetan
AUTUNIÁN, -Ă O-TU-/ adj., s. n. (din) permianul inferior de facies continental, limitat la vestul Europei. (< fr. autunien) Vezi definitia »
CICERONIÁN, -Ă adj. propriu lui Cicero. ◊ care imită pe Cicero; (p. ext.) exemplar, impecabil. (< fr. cicéronien) Vezi definitia »
ligheán (lighéne), s. n. – Vas de spălat. – Mr. lighen. Tc. legen (Șeineanu, II, 236; Meyer 234; Berneker 699; Lokotsch 1290; Vasmer, II, 24), cf. ngr. λεγένι, alb. ljëgen (Philippide, II, 720), bg. legen, sb. ledjen, rus. legin. Originea pare să fie gr. λεϰάνη, cf. leagăn. Vezi definitia »
MAHAMEDÁN, -Ă adj., s.m. și f. v. mahomedan. Vezi definitia »
SUPRATERÁN, -Ă adj. aflat deasupra solului, pe sol; aerian. (< lat. supraterraneus) Vezi definitia »