OBTURÁȚIE, obturații, s. f. Obturare. ♦ (Med.) Închidere, astupare a unui orificiu sau a unei cavități. ◊ Obturație dentară = astuparea terapeutică a cavității unui dinte cariat. – Din fr. obturation. Vezi definitia »

STOLNICÍE s. f. Slujba, funcția stolnicului (1), calitatea de stolnic; perioadă în care cineva deținea această slujbă. – Stolnic + suf. -ie. Vezi definitia »

JAPONOLOGÍE s.f. v. japanologie. Vezi definitia »

INDÚVIE s. f. 1. parte a florii care protejează baza fructului până la maturitate. 2. organ de diseminare a fructului, provenind din periatul florii, cum sunt egretele (3) la achene. (< fr. induvie) Vezi definitia »

CONDÚCȚIE, conducții, s. f. Denumire dată fenomenului de trecere a curentului electric și a celui de transmitere a căldurii prin masa unui corp. – Din fr. conduction. Vezi definitia »