EBENÍSTICĂ s. f. ebenisterie. (< eben + -istică) Vezi definitia »

GLISIÉRĂ, glisiere, s. f. Bară fixă, netedă, de-a lungul căreia alunecă o piesă, un element mobil etc. [Pr.: -si-e-] – Din fr. glissière. Vezi definitia »

șteáză¹, ștéze, s.f. (reg.) 1. piuă de bătut postav. 2. clădire în care se află instalată această piuă. 3. instalație rudimentară formată dintr-o împletitură circulară de nuiele, amenajată sub o cădere de apă, în care se dau la piuă scoarțele, pănura și alte țesături groase. 4. cădere de apă. 5. stavilă la moară. Vezi definitia »

vélniță (-țe), s. f. – Alambic, distilator de alcool. Sl. vinĭnica „teasc” (Cihac, II, 542; Tiktin; Conev 63). În Mold. – Der. velnicer, s. m. (distilator producător de alcool). Vezi definitia »

ABSCÍSĂ s.f. (Mat.) Număr prin care se determină poziția unui punct pe o dreaptă orizontală care face parte dintr-un sistem de coordonate; coordonata respectivă. [Pron. -sci-să, pl. -se. / < fr. abscisse, cf. lat. abscissa – parte tăiată, porțiune]. Vezi definitia »