ȚĂRẤNĂ, (2) țărâne, s. f. 1. Pământ sfărâmat mărunt. ♦ Pământul cu care se acoperă sicriul, cu care se umple groapa, mormântul. ◊ Expr. Fie-i țărâna ușoară! = (formulă folosită când se vorbește despre un mort) odihnească-se în pace! Praf și țărână = nimic. ♦ Stratul de la suprafață (sau de la mică adâncime) al pământului. ◊ Expr. A se așterne țărânii = a se întinde la pământ. 2. Fig. Trup neînsuflețit, oseminte; rămășițe pământești. [Var.: (reg.) țắrnă s. f.] – Țară + suf. -ână. Vezi definitia »

cuártă s.f. (înv.) impozit pe recoltă (a patra parte), dijmă. Vezi definitia »

NONȘALÁNȚĂ s.f. (Liv.) Nepăsare, indolență; apatie. [< fr. nonchalance]. Vezi definitia »

ALUNÍȚĂ, alunițe, s. f. 1. Diminutiv al lui alună. 2. Mică excrescență pigmentată, pe față sau pe trup. Vezi definitia »

UREÁZĂ s.f. Enzimă care catalizează descompunerea ureei, cu formare de bioxid de carbon și amoniac. [Pron. -re-a-. / < fr. uréase]. Vezi definitia »