ÍNTIM, -Ă, intimi, -e, adj. 1. Care constituie partea esențială, profundă, a unui lucru, a unei probleme etc.; lăuntric. ♦ Fig. Strâns, apropiat. Contactul intim dintre două limbi. 2. (Despre oameni; adesea substantivat) Legat de cineva printr-o prietenie strânsă, prin relații foarte apropiate. ♦ (Despre relațiile dintre oameni) Familiar, apropiat, prietenos, afectuos, cordial. 3. Care se referă la viața particulară sau familială a cuiva; personal, secret. ♦ Caracteristic unui mediu restrâns, unui cadru limitat, familial; care are loc într-un cadru restrâns. [Acc. și; intím] – Din fr. intime, lat. intimus. Vezi definitia »

ZIM- elem. v. zimo-. Vezi definitia »

SEÍM s.n. Adunare națională sau parlament în unele țări slave din nord. ♦ Adunare a reprezentanților diferitelor categorii sociale. [Pron. se-im, pl. -muri. / < pol. seim]. Vezi definitia »

EPENDÍM s.n. Epiteliu care căptușește ventriculii cerebrali și canalul central al măduvei spinării. [< fr. épendyme]. Vezi definitia »

BAZIONÍM s. n. nume de bază în sistematica plantelor. (< fr. basionyme) Vezi definitia »