EXPLOZÍV, -Ă I. adj. 1. care poate exploda; care produce explozie; detonant. 2. care caracterizează explozia (5). ♦ consoană ~ă (și s. f.) = oclusivă. II. adj., s. m. f. (om cu temperament) violent. III. s. n. substanță, amestec de substanțe care prin încălzire, lovire sau frecare fac explozie. (< fr. explosif) Vezi definitia »

IMAGINATÍV, -Ă adj. dotat cu imaginație (vie). (< fr. imaginatif) Vezi definitia »

IMPLOZÍV, -Ă, implozivi, -e, adj. (Lingv.) Care se referă la implozie, relativ la implozie, articulat prin implozie. Consoană implozivă. – Din fr. implosif. Vezi definitia »

OMISÍV, -Ă adj. Care constituie o omisiune; datorat unei omisiuni. [Cf. it. omissivo]. Vezi definitia »

abrazív, -ă adj., s. n. (corp, material dur) capabil a roade prin frecare. (< fr. abrasif) Vezi definitia »