CLÍTIC, clítice, s. n. (Lingv.) Cuvânt, adesea contras și lipsit de accent propriu, legat de altul anterior sau posterior și făcând corp cu el. (cf. engl. clitic < gr. klinein = a se sprijini) [MW] Vezi definitia »

ACCÉNTIC, -Ă adj. (Despre structura versului) Bazat pe accente. [< accent + -ic]. Vezi definitia »

HIDROLÓGIC, -Ă adj. Referitor la hidrologie. [< fr. hydrologique]. Vezi definitia »

AVÉSTIC, -Ă adj. referitor la Avesta. ♦ limba ~ă (și s.f.) = limbă veche iraniană, derivată din zendă, în care sunt scrise cărțile Avestei. (< fr. avestique) Vezi definitia »

ANTIRAHÍTIC, -Ă adj. Care combate și previne rahitismul. [Cf. fr. antirachitique]. Vezi definitia »