ceástie, ceástii, s.f. (înv.) poliție, secție (de poliție). Vezi definitia »

CHERATECTAZÍE s. f. deplasare în afară a corneei. (< fr. kératectasie) Vezi definitia »

IRONÍE s.f. 1. Cuvânt, frază conținând o ușoară batjocură, folosind semnificații opuse sensului lor obișnuit; zeflemea, persiflare. ◊ Ironia soartei = situație intervenită contrar tuturor așteptărilor, ca un joc neașteptat al întâmplării. 2. Categorie estetică și filozofică desemnând expresii sau imagini cu semnificații opuse sensului obișnuit, în scopul ridiculizării disimulate. ♦ Figură de stil prin care se enunță ceva pentru a se înțelege contrariul. [Gen. -iei. / < fr. ironie, cf. it., lat. ironia, gr. eironeia – întrebare]. Vezi definitia »

ANTIMATÉRIE s.f. Substanță ipotetică ale cărei elemente constitutive ar fi formate din antiparticule; antisubstanță. [< fr. antimatière]. Vezi definitia »

BIJÉCȚIE s.f. (Mat.) Funcție bijectivă. [< fr. bijection]. Vezi definitia »