PLERÓM s.n. 1. Concept al filozofiei gnostice, care denumește divinitatea din care ar proveni toate lucrurile spirituale. 2. (Bot.) Zonă internă a meristemului din vârful rădăcinii, care dă naștere cilindrului central. [Pl. -muri. / < fr. plérome, gr. pleroma]. Vezi definitia »

DOM s.n. 1. Catedrală de mari proporții; (p. rest.) cupola de deasupra unui edificiu monumental. 2. Structură geologică sau anatomică în formă de cupolă. ♦ Formă de cristal caracterizată prin existența a două fețe înclinate, simetrice. 3. Recipient montat în partea superioară a unei căldări orizontale cu aburi. [< fr. dôme, it. duomo, germ. Dom]. Vezi definitia »

AUTONÓM, -Ă adj. Care se bucură de autonomie, este condus, administrat prin autonomie. [Pron. a-u-, pl. -mi, -me. / cf. fr. autonome, it. autonomo]. Vezi definitia »

PALINDRÓM s.n. Cuvânt, frază sau vers care se poate citi în cele două sensuri. ♦ Joc distractiv constând în găsirea unui cuvânt sau a unei fraze care, citite direct și invers, să aibă același înțeles. [< fr. palindrome, cf. gr. palin – din nou, dromos – alergare]. Vezi definitia »

om care nu face nimic si caruia ii curg balele Vezi definitia »