LÉLE s. f. 1. Termen de respect cu care se adresează la țară un copil sau o persoană mai tânără unei femei în vârstă sau cu care vorbește despre ea; leică¹. ♦ (În poezia populară) Femeie (tânără) iubită; mândră. 2. Femeie rea sau imorală. ◊ Expr. Fecior (sau pui, fiu) de lele = om șmecher, șiret, ticălos. A umbla frunza (sau în dorul) lelii = a umbla fără rost, degeaba. – Din bg. lelja. Vezi definitia »

prânzuréle s.n. pl. (reg.) prânzuri mici. Vezi definitia »

Bucale s. pr. București. Vezi definitia »

randunele Vezi definitia »

BOYLE [bɔil], Robert (1627-1691), fizician și chimist irlandez. A dat prima definiție a elementului chimic (1661) și a pus bazele analizei chimice calitative. A descoperit, în același timp cu E. Mariotte, că produsul dintre presiunea și volumul unui gaz perfect, supus unei transformări izoterme, rămîne constant (legea B.-Mariotte). Vezi definitia »