RUÍNĂ s. f. 1. ceea ce a rămas dintr-o construcție dărăpănată. 2. (fig.) pierdere a averii; distrugere, dezastru. (< fr. ruine, lat. ruina) Vezi definitia »

manércă, manérci, s.f. (reg.) garniță, bidon; butoiaș de 10-15 litri. Vezi definitia »

BUTERÓLĂ s. f. 1.. unealtă pentru turtirea capului liber al unui nit. 2. capătul inferior, modelat decorativ, al unei teci de sabie. (< fr. bouterolle) Vezi definitia »

TUȘIÉRĂ, tușiere, s. f. Cutie de metal care conține o perniță îmbibată cu tuș, folosită la umezirca ștampilei, înainte de aplicarea ei. [Pr.: -și-e-] – Tuș + suf. -ieră. Vezi definitia »

țícă s. m. – Persoană mică; expresie de alintare pentru un copil. – Var. țîc(ă). Creație expresivă, cf. it. cicca „chiștoc” (Battisti, II, 925), luc. cicco „mic”, sp. chico. Este greșită părerea lui Tiktin, care crede că ar fi o reducere a lui puțică, cf. puță. Dubletul lui țic, s. n. (un anumit joc cu mingea). În Mold. Vezi definitia »