plachíe, plachíi, s.f. (înv.) vas de metal în care se gătește mâncarea. Vezi definitia »

ORTOEPÍE s. f. ansamblu de reguli proprii unei limbi, pronunțare corectă a cuvintelor; parte a lingvisticii care studiază aceste reguli. (< fr. orthoépie, lat., gr. orthoepia, germ. Orthoepie) Vezi definitia »

PALPITÁȚIE s.f. Mișcare convulsivă a unei părți oarecare a corpului; zvâcnire, bătaie puternică și neregulată a inimii. [Gen. -iei, var. palpitațiune s.f. / cf. fr. palpitation, lat. palpitatio]. Vezi definitia »

TACHINĂRÍE s.f. Faptul de a tachina; vorbă cu care cineva tachinează. [Gen. -iei. / < fr. taquinerie]. Vezi definitia »

SELIMÍE s. f. (Înv.) Țesătură de mătase din care se făceau haine, în special anterie. – Tc. selimie. Vezi definitia »