Definita cuvantului titulatură
TITULATÚRĂ s. f. mod de a (se) intitula; totalitatea titlurilor pe care le are o persoană, o lucrare etc. (< fr. titulature, germ. Titulatur)

Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu titulatură
perlă, perle s. f. (peior.) 1. afirmație involuntar comică, ridicolă făcută de elevi sau studenți în timpul unui examen oral sau scris, care trădează ignoranța celui examinat. 2. (prin ext.) afirmație ridicolă făcută de o persoană publică. Vezi definitia »
SECHÉLĂ s. f. 1. tulburare funcțională sau organică în urma unei boli, intervenții chirugicale etc. 2. (fig.) urmă, urmare. (< fr. séquelle, lat. sequela) Vezi definitia »
MANCOLÍSTĂ s.f. Listă pe care un filatelist o trimite unui partener de schimb, cuprinzând mărcile poștale de care are nevoie. [< it. mancolista]. Vezi definitia »
JIVÍNĂ, jivine (jivini), s. f. Animal sălbatic; fiară, dihanie, lighioană, jiganie; p. gener. vietate, ființă. – Din bg. živina. Vezi definitia »
SOCIOȘTIÍNȚĂ s. f. ramură a sociologiei generale; știință socială. (< socio- + știință) Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z