Definita cuvantului titulatură
TITULATÚRĂ s. f. mod de a (se) intitula; totalitatea titlurilor pe care le are o persoană, o lucrare etc. (< fr. titulature, germ. Titulatur)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu titulatură
vanilínă s. f., g.-d. art. vanilínei Vezi definitia »
DIATRÉMĂ s. f. coș vulcanic, rezultat prin expulsii de gaze, care se prelungește la suprafață cu un mic crater. (< germ. Diatrema) Vezi definitia »
PANDÓRĂ s. f. vechi instrument muzical cu coarde ciupite, cu registru grav. (< fr. pandore) Vezi definitia »
CHÉLNĂ s. f. v. chilnă. Vezi definitia »
PIȚÚLĂ, pițule, s. f. Monedă austro-ungară de zece creițari care a circulat (până în 1918) și în Transilvania și Bucovina; (astăzi fam.) monedă de valoare mică; gologan, para. – Din magh. picula. Vezi definitia »