HALÓ, halouri, s. n. 1. Cerc luminos, colorat, care apare în anumite condiții atmosferice în jurul soarelui sau al lunii și care se datorește reflexiei și refracției luminii în cristalele de gheață aflate în atmosferă la mari înălțimi; cearcăn (2). 2. Zonă luminoasă care încercuiește imaginea fotografică a unui punct strălucitor. – Din fr. halo. Vezi definitia »

FELO- elem. „suber, plută”. (< fr. phello-, cf. gr. phellos) Vezi definitia »

CELO²- Element de compunere savantă cu semnificația „gol”, „cav”, „scobit”. [Și -cel. / < fr. coel(o)- < gr. koilos – scobit, cav]. Vezi definitia »

ANTIHALÓ s.n. Strat absorbant de protecție al unui material fotografic, format dintr-un lac sau dintr-o gelatină colorată, care împiedică formarea efectului halo. [< fr. antihalo]. Vezi definitia »

HIALO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „sticlă”, „transparent ca sticla”, „vitros”, „sticlos”. [Pron. hi-a-, var. hial-. / < fr. hyalo-, cf. gr. hyalos – piatră transparentă, ambră]. Vezi definitia »