TERATÓM, teratomuri, s. n. Tumoare benignă congenitală complexă, de natură embrionară, formată din diferite țesuturi, care nu are nici o legătură cu organele sau cu regiunea unde s-a format. – Din fr. tératome. Vezi definitia »

CONDROFIBRÓM s. n. fibrocondrom. (< fr. chondro-fibrome) Vezi definitia »

HETERODRÓM, -Ă adj. 1. (despre organe vegetale) orientat în direcții diferite. 2. (despre o contracție cardiacă) care nu se propagă în sens obișnuit. (< fr. hétérodrome) Vezi definitia »

HISTERÓM s.n. (Med.) Fibrom uterin. [Pl. -oame. / < fr. hystérome]. Vezi definitia »

GLAUCÓM s. n. boală gravă a ochilor, caracterizată prin creșterea tensiunii intraoculare, atrofia membranelor și excavarea nervului optic, cu scăderea acuității vizuale până la cecitate. (< fr. glaucome, lat. glaucoma, gr. glaukoma) Vezi definitia »