Definita cuvantului ton
TON1 s. n. 1. sunet (muzical). ◊ intervalul dintre două trepte alăturate ale gamei diatonice, echivalent cu două semitonuri. ♦ a da ŭl = a) a stabili tonalitatea unei cântări vocale, cu diapazonul; b) a iniția ceva. 2. mlădiere, inflexiune a vocii, intonație. 3. fel de a-și exprima gândurile; fel de a fi, de a se purta. ◊ atmosferă specifică din cuprinsul unei opere (literare). 4. nuanță a culorii (într-un tablou). ◊ culoare dominantă, tonalitatea generală a unui tablou. (< fr. ton, lat. tonus)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu ton
TIFÓN1 s.n. Țesătură de bumbac, întrebuințată mai ales la pansamente. [Cf. engl. tiffany]. Vezi definitia »
ENTEROGASTRÓN s. n. v. enterogastronă. Vezi definitia »
HOMOCRÓN, -Ă adj. (Rar) Simultan, sincronic. [< fr. homochrone, cf. gr. homos – același, chronos – timp]. Vezi definitia »
JAPÓN s.n. Porțelan sau mătase fină de proveniență japoneză. [< fr. japon]. Vezi definitia »
PERÓN s.n. 1. Platformă special amenajată în gări (între linii) pentru urcarea și coborârea pasagerilor din vagoanele trenurilor. 2. Platformă cu câteva trepte situată înaintea intrării principale a unei clădiri mari. [< fr. perron]. Vezi definitia »