AMĂNÚNT, -Ă, amănunți, -te, s. n., adj. 1. S. n. Element secundar, neesențial al unui obiect, al unui fenomen sau al unui eveniment, detaliu; (rar) amănunțime. ◊ Loc. adj. și adv. Cu amănuntul = cu bucata, în detaliu, în mici cantități. Comerț cu amănuntul. ◊ Loc. adv. (Cu) de-amănuntul sau până în cele mai mici amănunte sau în amănunt, în toate amănuntele = până în cele mai mici detalii; minuțios. 2. Adj. (Înv.) Amănunțit². [Var.: (reg.) amărúnt s. n.] – A³ + mănunt „mărunt”. Vezi definitia »

ȘANJÁNT, -Ă adj. (Franțuzism; despre culori) A cărui nuanță se schimbă după timp, lumină etc. [< fr. changeant]. Vezi definitia »

PARAMÉNT, paramente, s. n. Partea exterioară finită a unei construcții, a unui element de construcție etc.; material care căptușește (cu scop ornamental) această parte. – Din germ. Parament. Vezi definitia »

PIROMÁNT, -Ă s. m. f. cel care practică piromanția. (< it. piromante) Vezi definitia »

CONDOLÉNT, -Ă adj. De condoleanțe. [Cf. it. condolente]. Vezi definitia »