CĂNÍȚĂ, cănițe, s. f. Diminutiv al lui cană². – Cană + suf. -iță. Vezi definitia »

CEROPLÁSTICĂ s.f. Arta de a modela în ceară statuete, flori etc. [< fr. céroplastique]. Vezi definitia »

GUTIÉRĂ s.f. 1. (Mar.) Piesă longitudinală așezată la marginea bordajului punții. 2. Aparat folosit în chirurgie pentru susținerea unui membru fracturat. [Pron. -ti-e-. / < fr. gouttière]. Vezi definitia »

RÂNDUIÁLĂ, rânduieli, s. f. 1. Faptul de a rândui; fel de aranjare a lucrurilor în mod ordonat; p. ext. ordine. 2. Fel în care se desfășoară o acțiune, un sistem de organizare statornicit sau impus. ♦ Măsură, directivă, dispoziție, aranjament. 3. Ceremonial, forme statornicite; datină, obicei, regulă. 4. Denumire generică folosită în trecut pentru anumite dări în bani către domnie. [Pr.: -du-ia-] – Rândui + suf. -eală. Vezi definitia »

târlă, târle s. f. v. târlan. Vezi definitia »