ADENÓM s. n. Tumoare glandulară benignă, constituită din celule epiteliale. – Din fr. adénome. Vezi definitia »

NEUROFIBRÓM s.n. Țesut fibros al tecilor nervilor. [Pl. -oame. / < fr. neurofibrome]. Vezi definitia »

ATÓM, atomi, s. m. 1. Cea mai mică parte dintr-un element chimic, care poate exista fie singură, fie în combinație cu particule asemănătoare ale aceluiași element sau ale altui element și care reprezintă un sistem complex, compus dintr-un nucleu încărcat cu electricitate pozitivă și din electroni, care se mișcă în jurul lui. 2. (În concepția materialist-mecanicistă) Corpuscul infinit de mic, indivizibil, considerat a fi ultimul element constitutiv al corpurilor. [Var.: (înv.) atomă, atome, s. f.] – Fr. atome (lat. lit. atomus). Vezi definitia »

PRODRÓM s.n. (Rar) 1. Introducere în studiul unei științe. 2. Stare de indispoziție la începutul unei boli; simptom al unei boli. [< fr. prodrome, cf. gr. pro – înainte, dromos – cursă]. Vezi definitia »

ASTRONÓM s.m. Specialist în astronomie. [< fr. astronome, cf. lat. astronomus, gr. astronomos]. Vezi definitia »