POLIFONÍE, polilonii, s. f. Artă și știință a suprapunerii coordonate a mai multor linii melodice care se află în relații armonice, fără ca în ansamblu ele să-și piardă individualitatea melodică; p. restr. contrapunct. – Din fr. polyphonie. Vezi definitia »

NECROPSÍE s.f. (Rar) Autopsie. [Gen. -iei. / < fr. nécropsie, cf. gr. nekros – mort, opsis – vedere]. Vezi definitia »

SPECIFICÁȚIE s. f. specificare. ◊ definire a caracteristicilor cărora trebuie să le răspundă o instalație, o construcție, un produs etc. (< fr. spécification, lat. specificatio) Vezi definitia »

STEREOCHIMÍE s. f. Ramură a chimiei care se ocupă cu studiul așezării în spațiu a atomilor unei molecule. [Pr.: -re-o-] – Din fr. stéréochimie. Vezi definitia »

HIPERCHILÍE s. f. creștere a secreției gastrice. (< fr. hyperchylie) Vezi definitia »