complét (-tă), adj. – 1. Întreg. – 2. (S. n.) Plen (al unui tribunal). – Var. complect, s. n. (bal popular, la mahala). Fr. complet. Var. este o deformație a lui cuplet ‹ fr. couplet, apropiat prin etimologie populară de ideea de „plin, complet”, poate datorită mulțimii care umple de obicei sălile de bal, cf. un tramvai complect. Adj. complect, forma vulgară, pare un hiperurbanism, prin analogie cu perfect ‹ fr. parfait. – Der. completa, vb. (a întregi), din fr. compléter; completaș, s. m. (tînăr recrut autorizat provizoriu să se întoarcă la ocupațiile sale civile); descompleta, din fr. décompléter. Vezi definitia »

răiét, răiéți, s.m. (reg.) porumb cu știuletele scurt și boabe rare. Vezi definitia »

BĂNÉT s. n. Bani mulți; avere mare în bani. – Din ban¹ + suf. -et. Vezi definitia »

zaiafét (pop., fam.) (-ia-) s. n., pl. zaiaféturi Vezi definitia »

inflet Vezi definitia »