periergós, -oásă, adj. (înv.) însetat de a cunoaște, dornic sau curios de a ști. Vezi definitia »

(ἀποφατικῶς — apofatikos = negând, prin negație; de la ἀποφάσκω — apofasko = a nega)— modalitate de cunoaștere a lui Dumnezeu prin antinomie, adică pe calea negației și pe calea afirmației. Calea apofatică înseamnă cunoașterea lui Dumnezeu prin negație. Dumnezeu este necuprins, nemărginit, incognoscibil pe calea rațiunii; Vezi definitia »

VIRTUÓS, -OÁSĂ, virtuoși, -oase, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care respectă și realizează în mod consecvent deziderate etice; înzestrat cu multe virtuți; (despre manifestările oamenilor) care denotă virtute. ♦ Corect, cast. [Pr.: -tu-os] – Din lat. virtuosus, fr. vertueux. Vezi definitia »

FISTULÓS, -OÁSĂ, fistuloși, -oase, adj. Care are fistule, care formează o fistulă, cu aspect de fistulă. – Din fr. fistuleux. Vezi definitia »

TOXIINFECȚIÓS, -OÁSĂ, toxiinfecțioși, -oase, adj. Care aparține unei toxiinfecții, privitor la o toxiinfecție. [Pr.: -xi-in-fec-ți-os] – Toxiinfecție + suf. – os. Vezi definitia »