ELECTROTÍPIC, -Ă adj. Referitor la electrotipie; executat prin electrotipie. [< fr. électrotypique]. Vezi definitia »

NATURALÍSTIC, -Ă adj. În sensul naturalismului, conform cu natura; neartificial. [< it. naturalistico]. Vezi definitia »

v'ârstnic (vârst-nic) adj. m, pl. v'ârstnici; f. v'ârstnică, pl. v'ârstnice Vezi definitia »

ARMÓNIC, -Ă adj. bazat pe principiile armoniei; armonios. ♦ sunete če (și s. f.) = sunete de diferite înălțimi, a căror frecvență reprezintă un multiplu întreg al unei frecvențe fundamentale; oscilație ~ă = oscilație a unei mărimi care variază periodic după anumite legi; (mat.) diviziune ~ă = ansamblu de patru puncte coliniare, din care două împart segmentul celorlalte două în același raport. (< fr. harmonique, lat. harmonicus, gr. harmonikos) Vezi definitia »

ALOPELÁGIC, -Ă adj. (despre organisme vegetale) care crește la mari adâncimi în mări și oceane. (< fr. allopélagique) Vezi definitia »