Definita cuvantului trac
TRAC2, -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor) din Tracia. II. adj. care aparținea tracilor; tracic. ◊ (s. f.) limbă indo-europeană, vorbită în antichitate, în Dacia și în Pen. Balcanică. (< lat. thracus)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu trac
BOBÂRNÁC, bobârnace, s. n. Lovitură dată peste nas, peste ureche etc. prin destinderea degetului arătător sau mijlociu după ce a fost încordat pe degetul mare. ♦ Fig. Aluzie răutăcioasă, înțepătură la adresa cuiva. – Et. nec. Vezi definitia »
ZODIÁC s. n. zonă circulară în care ecliptica ocupă mijlocul și care conține cele 12 constelații (corespunzătoare lunilor) pe care le parcurge Soarele în mișcarea sa aparentă în cursul unui an. (< fr. zodiaque, lat. zodiacus, gr. zodiakos) Vezi definitia »
bac (bácuri), s. n. – Menghine pentru tablă lipită. Germ. Backe „obraz”. Termen industrial. Vezi definitia »
TRAC s.n. Emoție de care sunt cuprinse unele persoane (mai ales actorii) înainte de a apărea în fața publicului. [< fr. trac]. Vezi definitia »
arác (aráci), s. m. – 1. Par pentru susținerea viței de vie. – 2. Țăruș. – Var. harac, (h)arag. Mr. harac. Ngr. χαράϰι (Roesler 586; DAR); cf. tc. herek, bg. harak – Der. arăci, vb. (a pune araci). Vezi definitia »