INDÚSTRIE s.f. 1. Ramură a producției materiale, a economiei naționale care cuprinde totalitatea întreprinderilor (uzine, centrale electrice, fabrici, mine etc.) ocupate cu producția uneltelor de muncă, cu extracția materiilor prime, a materialelor și combustibililor și cu prelucrarea ulterioară atât a produselor obținute în această ramură, cât și a celor produse în agricultură. 2. (Cu determinări) Ramură industrială, domeniu al industriei (1). 3. (Rar) Profesiune, meserie. [Pron. -tri-e, gen. -iei. / cf. fr. industrie, germ. Industrie, it., lat. industria]. Vezi definitia »

BIOCHIMÍE s. f. Știință care studiază compoziția și procesele chimice ale materiei vii; chimie biologică. [Pr.: bi-o-] – Din fr. biochimie. Vezi definitia »

ECTOPÍE s. f. (Med.) Poziție anormală a unui organ; heterotopie. – Din fr. ectopie. Vezi definitia »

ABULÍE, abulii, s. f. Boală psihică caracterizată prin lipsa mai mult sau mai puțin pronunțată a voinței; nehotărâre, inerție. – Din fr. aboulie. Vezi definitia »

VISTIERÍE, vistierii, s. f. 1. Instituție care administra în trecut banii publici, tezaurul statului; localul sau încăperea în care se păstra tezaurul public. ♦ Fig. Sursă de venituri, de bogăție. 2. (Înv.) Vistiernicie. [Pr.: -ti-e-. – Var.: visteríe s. f.] – Vistier + suf. -ie. Vezi definitia »