Definita cuvantului traiectorie
TRAIECTÓRIE s. f. curbă deschisă de centrul de greutate al unui mobil; (p. ext.) reprezentare grafică a unei astfel de curbe. ◊ drum parcurs în spațiu de un corp în mișcare; traiect, parcurs. ◊ (mat.) curbă având o proprietate dată. (< fr. trajectoire)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu traiectorie
HIPOKINEZÍE s. f. v. hipochinezie. Vezi definitia »
PAROSMÍE s. f. tulburare olfactivă constând în percepția falsă a unui miros. (< fr. parosmie) Vezi definitia »
METODOLOGÍE s.f. 1. Parte a filozofiei care se ocupă cu analiza metodelor folosite în știința modernă; știință și teorie despre metodă. 2. Totalitatea metodelor de cercetare folosite într-o știință. 3. Metodă de cunoaștere cu maximum de generalitate. [Gen. -iei. / < fr. méthodologie, cf. gr. methodos – metodă, logos – studiu]. Vezi definitia »
TENTÁȚIE, tentații, s. f. Ispită, ademenire, dorință. [Var.: tentațiúne s. f.] – Din fr. tentation. Vezi definitia »
HIDROFOBÍE s.f. 1. Proprietate a unei substanțe de a fi hidrofobă. 2. Teamă morbidă de apă (manifestată ca simptom al turbării, al tetanosului etc.). ♦ Turbare. [Gen. -iei. / < fr. hydrophobie]. Vezi definitia »