Definita cuvantului traiectorie
TRAIECTÓRIE s. f. curbă deschisă de centrul de greutate al unui mobil; (p. ext.) reprezentare grafică a unei astfel de curbe. ◊ drum parcurs în spațiu de un corp în mișcare; traiect, parcurs. ◊ (mat.) curbă având o proprietate dată. (< fr. trajectoire)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu traiectorie
húnie s.f. (reg.) 1. vas de lemn cu țâța în fund, ca o pâlnie mare, în care se toarnă mustul pentru a se scurge în butoi. 2. unealtă de dogar; leică. 3. loc priporos, accidentat, râpos. Vezi definitia »
GIRÁȚIE s.f. Mișcare de rotație, mișcare circulară. [Gen. -iei, var. girațiune s.f. / < fr. giration]. Vezi definitia »
ETNOLOGÍE s.f. Știință care studiază liniile directoare ale structurii și evoluției popoarelor, având un conținut tangent cu alte discipline, ca etnografia, antropologia și istoria culturii. [Gen. -iei. / < fr. ethnologie, cf. gr. ethnos – popor, logos – studiu]. Vezi definitia »
STAGFLÁȚIE s. f. situație economică a unei țări prin stagnarea producției și prin inflația prețurilor. (< fr., engl. stagflation) Vezi definitia »
ORGANOGENÍE s. f. organogeneză. (< fr. organogenie, engl. organogeny) Vezi definitia »