CONTRATÍMP s. m. 1. (muz.) accentuare a timpului slab (neaccentuat) al unei măsuri, timpul tare fiind ocupat de o pauză. 2. inoportunitate, nepotrivire. ♦ în ~ = inoportun. (după fr. contretemps) Vezi definitia »

ȚÂMP, țâmpuri, s. n. (Reg.) Coapsă de animal; copan. – Magh. comb. Vezi definitia »

TÂMP, -Ă, tâmpi, -e, adj. 1. (Înv. și pop.; adesea substantivat) Prost; tâmpit (1). 2. (Reg.; despre instrumente ascuțite) Cu vârful sau cu tăișul tocit, știrbit; tâmpit (2). – Din sl. tonpŭ. Cf. magh. tompa. Vezi definitia »

BLIMP s.n. (Cinem.) Carcasă în care se introduce aparatul de filmat portabil în cazul filmărilor cu priză directă de sunet, pentru a elimina zgomotul produs de mecanismul de antrenare a peliculei. [< engl. blimp]. Vezi definitia »

înghímp s.n. (înv.) 1. înghimpare, înghimpătură, împunsătură cu un ghimpe. 2. (fig.) mustrare. Vezi definitia »