PARTIZÁN, -Ă, partizani, -e, s. m. și f. 1. Persoană care adoptă și susține o idee, o teorie etc.; persoană care este de partea cuiva, care luptă alături de cineva pentru o cauză; adept. 2. Spec. Membru al unui detașament organizat de luptă, care acționează în timp de război împotriva inamicului, în spatele frontului. – Din fr. partisan. Vezi definitia »

MANDÉKAN s. n. Mandingo (2). (cf. engl. mandekan) [AHDEL] Vezi definitia »

GRAMATICIÁN, -Ă s. m. f. specialist în gramatică. (< gramatică + -ian) Vezi definitia »

INDO-EUROPEÁN, -Ă I. s. m. f. grup mare de popoare și de limbi vorbite în prezent în Europa și în alte continente, reprezentând continuarea unei limbi comune neatestate, dar reconstituită prin metoda comparativ-istorică. II. adj. referitor la aceste limbi sau la populațiile care le vorbeau. (< fr. indo-européen) Vezi definitia »

RĂDVÁN, rădvane, s. n. (Înv.) Trăsură de lux închisă, montată pe arcuri și trasă de mai mulți cai. – Din rus. rydvan. Vezi definitia »