NEOPOZITIVÍSM s.n. Curent filozofic contemporan care acordă o atenție deosebită cunoașterii raționale și logicii (pe care le interpretează însă, adesea, în spirit convenționalist, subiectivist), precum și analizei logice a limbajului științei. [Cf. fr. néo-positivisme]. Vezi definitia »

DETERMINÍSM s.n. (Fil.) Teorie care susține universalitatea principiului cauzalității, teza că toate fenomenele naturii, societății și gândirii se nasc și se dezvoltă în virtutea unor cauze, mișcarea lor fiind guvernată de legi obiective. [< fr. déterminisme]. Vezi definitia »

CATETERÍSM s. n. (Med.) Introducere a unui cateter într-un canal normal sau într-o cavitate a organismului, în scopul stabilirii diagnosticului. – Din fr. cathétérisme. Vezi definitia »

TAUTOCRONÍSM s. n. 1. egalitate de durată. 2. proprietate a unei curbe tautocrone. (< fr. tautochronisme) Vezi definitia »

INDIANÍSM s. n. idiotism propriu limbilor vorbite în India. (< fr. indianisme) Vezi definitia »