ELEMÉNT I. s. n. 1. (ant.) fiecare dintre cele patru componente primordiale (focul, aerul, apa, pământul) ale corpurilor și fenomenelor naturii. 2. (pl.) fenomene, forțe ale naturii. 3. parte componentă a unui întreg, a unui ansamblu. ♦ (lingv.) ~ de compunere = temă, cuvânt împrumutat, fără existență independentă, numai în compunerea de tip savant; ~ de relație = cuvânt sau locuțiune care exprimă raporturi sintactice. ◊ membru al unei colectivități etc. 4. (chim.) corp simplu, care în combinație cu alte asemenea corpuri, dă naștere corpurilor compuse. 5. (fig.) mediu în care trăiește o ființă. ♦ a fi în ŭl său = a fi într-o situație favorabilă. 6. (mat.) obiect fizic sau al gândirii cu care se formează o mulțime. 7. celulă a unei pile electrice. 8. (pl.) principiu, noțiune de bază a unei discipline, a unei teorii etc. II. s. m. fiecare dintre piesele componente ale unui radiator de calorifer. (< fr. élément, lat. elementum) Vezi definitia »

INTERESÁNT, -Ă adj. Care prezintă (este vrednic de) interes. [Cf. it. interessante, fr. intéressant]. Vezi definitia »

MODERÁNT, -Ă, moderanți, -te, adj. (Rar; despre oameni) Care moderează (2). – Din engl. moderant. Vezi definitia »

EFERVESCÉNT, -Ă, efervescenți, -te, adj. (Despre lichide) Care dezvoltă cu putere gaze în cursul unei reacții chimice. ♦ Fig. Agitat, frământat; clocotitor. – Din fr. effervescent, lat. effervescens, -ntis. Vezi definitia »

EMOLUMÉNT, emolumente, s. n. (Livr.) Profit, avantaj. – Din lat. emolumentum, fr. émolument. Vezi definitia »