VĂIOÁGĂ, văioage, s. f. Văiugă¹. – Din văi (pl. lui vale) + suf. -oagă. Vezi definitia »

drigánă, drigáne, s.f. (reg.) bivoliță. Vezi definitia »

ROLÁDĂ s. f. 1. prăjitură de forma unui sul, umplută cu dulceață, cremă etc. 2. fel de mâncare din mușchi de vacă sau de porc umplut cu tocătură, ouă fierte etc. și rulat, care se coace în cuptor. 3. (muz.) ornament de coloratură, în ariile de operă și în tehnica de belcanto, din cântarea cu virtuozitate a mai multor note pe una și aceeași silabă. (< fr. roulade) Vezi definitia »

tróiță (-țe), s. f. – 1. Treime. – 2. Triptic. – 3. Crucifix, rugă. Sl. (rus.) troica (Miklosich, Slaw. Elem., 49; Cihac, II, 423). – Der. troicinic, adj. (se zice despre imnurile liturgice care slăvesc Sfînta Treime), din sl. troičῑnŭ (Tiktin). Vezi definitia »

catredă, catrede s. f. catedră. Vezi definitia »