tarábă (tắrăbi), s. f. – Tejghea, masă de expus mărfurile. Tc. tarab, din arab. darabah (Șeineanu, II, 348). – Der. tarabagiu, s. m. (negustor de la tarabă); tărăbuță, s. f. (bagaje, catrafuse) se folosește mai ales la pl. Vezi definitia »

ARTRÍTĂ, artrite, s. f. Boală care se manifestă prin inflamarea articulațiilor. – Fr. arthrite (lat. lit. arthritis, -itis). Vezi definitia »

pitoáșcă, pitoáște, s.f. (reg.) 1. specie de ciupercă comestibilă, înrudită cu mânătarca; pitarcă. 2. femeie scundă și grasă. 3. obiect scurt și gros. Vezi definitia »

LEDEBURÍTĂ s.f. Constituent structural caracteristic fontelor albe. [< germ. Ledeburit]. Vezi definitia »

VULTURÍCĂ, vulturici, s. f. Plantă erbacee din familia compozitelor, cu flori galbene-purpurii, cu tulpina fără frunze sau cu frunze mici, acoperite cu peri lungi (Hieracium pilosella). – Vultur + suf. -ică. Vezi definitia »