UMÁN, -Ă adj. 1. Caracteristic pentru om; privitor la om sau la omenire; omenesc. ♦ Geografie umană (sau antropologică) = antropogeografie. 2. (Adesea adv.) Omenos, bun, blând. [< lat. humanus, cf. fr. humain, it. umano]. Vezi definitia »

OBSIDIÁN, obsidiane, s. n. Rocă vulcanică de culoare neagră sau brună-cenușie, cu înfățișarea sticlei topite, care a fost folosită în epoca de piatră pentru confecționarea armelor și a uneltelor. [Pr.: -di-an] – Din fr. obsidiane, obsidienne, lat. obsidiana [petra]. Vezi definitia »

GALICÁN, -Ă adj. Referitor la biserica franceză și la galicanism. // s.m. și f. Partizan, adept al galicanismului. [Cf. fr. gallican, it. gallicano]. Vezi definitia »

NORMALIÁN, -Ă s.m. și f. (Rar) Normalist. [Pron. -li-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. normalien]. Vezi definitia »

GARDIÁN s. m. paznic al unui local, al unei instituții. (< fr. gardien) Vezi definitia »