ÎMBUȘONÁ, îmbușonez, vb. I. Tranz. (Rar) A astupa o sticlă cu un bușon. – În + bușon. Vezi definitia »

CRAMPONÁ, cramponéz, vb. I. Refl. A se agăța cu desperare de ceva sau de cineva; fig. a se ține morțiș, scai de ceva sau de cineva, a nu voi să renunțe, a se strădui din toate puterile să păstreze ceva. – Din fr. cramponner. Vezi definitia »

NĂBÚZNA adv. (Reg.; în loc. vb.) A da năbuzna = a năvăli, a da buzna. – Din buzna. Vezi definitia »

TELEFONÁ vb. intr., tr. a comunica prin telefon. (< fr. téléphoner) Vezi definitia »

scărpiná (-árpin, -át), vb. – 1. A se rîcîi, a se freca. – 2. A ciupi, a simți mîncărime. – Var. Banat scărpăna, scărpeni. Mr. scarchin, scărchinare, megl. scarpin, scărpinari. Lat. scarpĭnāre „a răzui” (Pușcariu 1545; REW 7663; Bartoldi, R. Linguist. rom., II, 157), cf. engad. skarpiner, it. de N skarpinari, calabr. scarpinnare „a rupe”. Păstrarea lui i indică în rom. prezența unui ῑ (Tiktin). Ipoteza unui lat. *scalpĭnāre (Meyer, Alb. St., IV, 90; Byhan 30; Crețu 365) nu este necesară. Uz general (ALR, I, 95). Der. scărpinătoare, s. f. (țesală, răzuitoare); scărpinătură, s. f. (răzuire); scărpiniș, s. n. (mîncărime). Vezi definitia »