Definita cuvantului tranziență
TRANZIÉNȚĂ s. f. 1. caracterul a ceea ce este tranzient; efemeritate. 2. devenire continuă a realității, care impune o permanentă modificare a relațiilor omului cu realitatea înconjurătoare, o adaptare a acestor relații și a omului la noile condiții. (< engl. transience)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu tranziență
AMILOLÍZĂ s.f. Procedeu de hidrolizare a amidonului sub acțiunea amilazelor. [Cf. engl. amylolisis]. Vezi definitia »
ALBÁDĂ s. f. alboradă. (< sp. albada) Vezi definitia »
CITOCHINÉZĂ s.f. v. citocineză. Vezi definitia »
CARACÚDĂ, caracude, s. f. 1. Pește de baltă, cu corpul turtit lateral, lung de 20-35 cm (Carassius carassius). 2. Nume generic dat peștilor mici; pește-țigănesc. ♦ Fig. Oameni fără valoare, fără însemnătate (într-un partid, într-o adunare). – Din bg. karakuda. Vezi definitia »
AEROFOTOGRÁMĂ, aerofotograme, s. f. Fotogramă aeriană. [Pr.: a-e-] – Din fr. aérophotogramme. Vezi definitia »