Definita cuvantului tranziție
TRANZÍȚIE s. f. trecere de la o formă, de la o stare etc. la alta. ♦ de ~ = tranzitoriu; provizoriu. ◊ trecere (bruscă) a unui sistem fizic dintr-o stare în alta; transformare. ◊ schimbare treptată a unei roci în alta. (< fr. transition, lat. transitio)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu tranziție
EXULTÁȚIE s.f. Exultare, chiuit de bucurie. [Gen. -iei, var. exultațiune s.f. / < fr. exultation]. Vezi definitia »
-GIRÍE elem. gir2(o)-. Vezi definitia »
BECERÍE, becerii, s. f. (Înv.) Bucătărie domnească. – Becer + suf. -ie. Vezi definitia »
FLUOROSCOPÍE s.f. 1. Determinare vizuală a intensității fluorescenței cu ajutorul fluoroscopului. 2. Examen radiologic făcut cu ajutorul fluoroscopului. [< fr. fluoroscopie]. Vezi definitia »
INTERPOZÍȚIE s.f. 1. Stare a unui lucru așezat între altele. 2. (Fig.) Intervenție a unei autorități superioare. ◊ (Jur.) Interpoziție de persoane = act prin care o persoană apare în locul alteia pentru a-i facilita unele avantaje pe care nu le-ar putea obține direct. [Var. interpozițiune s.f. / < fr. interposition, cf. lat. interpositio]. Vezi definitia »