INSTITUȚIONALÍSM s. n. Doctrină economică apărută în deceniile al treilea și al patrulea ale sec. XX, ai cărei reprezentanți consideră că economia politică trebuie să aibă ca obiect studierea anumitor categorii politice și juridice, precum și unele fenomene social-economice, denumite impropriu „instituții”. [Pr.: -ți-o-] – Din germ. Instituzionalismus. Vezi definitia »

BAPTÍSM s. n. Doctrină și sectă creștină protestantă care consideră că botezul trebuie să fie acordat numai adulților creștini ce se căiesc de păcatul originar. – Din fr. baptisme. Vezi definitia »

TRAGÍSM s.n. Caracter grav, tragic. [Pl. -me. / < trag(ic) + -ism, cf. rus. tragizm]. Vezi definitia »

SINCLITÍSM s. n. poziție normală de angajare a craniului fetal simultan cu ambele parietale. (< fr. synclitisme) Vezi definitia »

CHEMOTACTÍSM (CHIMIOTACTÍSM) (‹ germ.) s. n. Chemotaxie manifestată de celule izolate și mobile sau de organisme inferioare. Vezi definitia »