PROLEGÁT s.m. Magistrat roman care înlocuia un legat. (din lat. prolegatus) Vezi definitia »

BEAT abțiguit, achiu, afanisit, afazit, afumat, aghesmuit, arămit, aromit, atins, chilacciu, chiurluit, ciobit, clei, cleios, cu chef, cu șprițu’ / cu țuica-n nas, drogat, flecuit, împărtășit, împușcat, împușcat în aripă, într-o dungă, mache, machit, matol, matolit, matosit, matrafoxat, mazgugur, obosit, ochit, șprițuit, trăscănit, trosnit, trotilat, tuflit, turlac, turtă, turtit, văruit, vopsit. Vezi definitia »

ȘTAT s. n. v. stat². Vezi definitia »

SERHÁT, serhaturi, s. n. (Înv.) Cetate turcească la granița țărilor românești. – Din tc. serhat. Vezi definitia »

MONOFAZÁT, -Ă adj. (Despre un curent electric) Cu o singură fază; monofazic. [Cf. fr. monophasé]. Vezi definitia »