LEUCÍT s.n. 1. Mineral din grupa silicaților, conținând aluminiu și potasiu, care se găsește în unele roci eruptive. 2. Corpuscul din citoplasma celulelor vegetale. [< fr. leucite, cf. gr. leukos – alb]. Vezi definitia »

CLIT s.n. (Mold.) Teanc, vraf. Și pusără deasupra lui un clit de leamne. DOSOFTEI, VS. Etimologie: ucr. klitĩ. Vezi definitia »

CRIOLÍT s. n. Fluorură naturală de sodiu și aluminiu, incoloră, albă sau ușor colorată, sticloasă, folosită în metalurgie și în industria sticlei. [Pr.: cri-o-] – Din fr. cryolithe. Vezi definitia »

ENTEROLÍT s. n. concrețiune minerală formată în intestin; calcul intestinal. (< fr. entérolithe) Vezi definitia »

îndrevenít, -ă, adj. (reg.) înțepenit, înlemnit, încremenit, amorțit. Vezi definitia »