CÁIER, caiere, s. n. Mănunchi de lână, de in, de cânepă sau de borangic, care se pune în furcă pentru a fi tors manual. [Pr.: ca-ier] – Lat. *caiulus. Vezi definitia »

RACOLÉR, racoleri, s. m. Persoană care racolează. – Din fr. racoleur. Vezi definitia »

OBUZIÉR s. n. piesă de artilerie, asemănătoare cu tunul, dar cu țeavă mai scurtă și cu traiectoria foarte curbă. (< fr. obusier) Vezi definitia »

PSEUDODIPTÉR s.n. Templu antic în care distanța dintre colonadă și pereții cellei era egală cu distanța a două intercolonamente plus o grosime de coloană. [< fr. pseudodiptère]. Vezi definitia »

bichér, bichéri, s.m. (reg.) 1. om petrecăreț, chefliu, ștrengar. 2. cioban înstărit, asociat cu stăpânul. Vezi definitia »